Toate definitiile

LIBÁȚIE, libații, s. f. (În antichitate) Act ritual care consta în gustarea și apoi vărsarea unei cupe de vin, lapte etc. ca omagiu adus divinității. ♦ P. ext. Închinare a paharului cu băutură în cinstea cuiva la o petrecere. [Var.: libațiúne s. f.] – Din fr. libation, lat. libatio, -onis.

LIBÁȚIE s.f. (Ant.) Act religios care consta în vărsarea unei cupe de vin, de lapte etc. în cinstea zeilor după ce cineva și-a muiat buzele în ea. ♦ (P. ext.) Ridicare de pahar, închinare la o petrecere. [Gen. -iei, var. libațiune s.f. / cf. lat. libatio, fr. libation].

LIBÁȚIE s. f. (ant.) act ritual constând în vărsarea unei cupe cu vin, lapte etc. în cinstea zeilor, după ce cineva și-a muiat buzele în ea; (p. ext.) închinare de pahar la o petrecere. (< fr. libation, lat. libatio)

*libațiúne f. (lat. libátio, -ónis, d. libare, a face libațiune). Vărsare de vin saŭ de alt lichid în onoarea zeilor la ceĭ vechĭ (și chear [!] și azĭ p. morțĭ): libațiunile se făceaŭ de ordinar în aintea [!] sacrificĭuluĭ. Fig. Fam. Acțiunea de a bea mult: a face libațiunĭ copioase. – Și -áție.

libáție (ceremonie) (-ți-e) s. f., art. libáția (-ți-a), g.-d. art. libáției; pl. libáții, art. libáțiile (-ți-i-)