Toate definitiile

LEÍȚĂ, leițe, s. f. Monedă de valoare mică (egală cu 20 de parale), care a circulat în trecut. – Leu² + suf. -iță.

LEÍŢĂ s. v. leoaică.

1) leíță f., pl. e (d. leŭ). Ban. Leoaĭcă.

2) leíță f., pl. e (d. leŭ, monetă [!]). Vechĭ. Tult (Șăĭn.).

tult m. (turc. tult, sülüs, d. ar. thulth, o treime; ngr. tulti, jumătate de leŭ). Vechĭ. O veche monetă [!] turcească (numită și leiță) în valoare de 15-20 de parale. Iron. Un ort, un zlot, un tult și o oală de unt, destul de scump (în realitate). Ban. (d. sîrb.). Pĭesă de 20 de crăițarĭ. V. pițulă.

leíță (înv., pop.) s. f., g.-d. art. leíței; pl. leíțe