Toate definitiile

LEICÚȚĂ¹, leicuțe, s. f. (Pop.) Diminutiv al lui leică¹; leiculiță, leicușoară. – Leică¹ + suf. -uță.

LEICÚȚĂ², leicuțe, s. f. (Reg.) Diminutiv al lui leică²; pâlnioară. – Leică² + suf. -uță.

LEICÚŢĂ s. v. petunie, pâlnioară, pâlniuţă.

leĭcúță f., pl. e. Munt. Dim. d. leĭca: ĭa stăĭ, leĭcuță!

leicúță (leiculiță, pâlnioară) s. f., g.-d. art. leicúței; pl. leicúțe