Toate definitiile

LEHẮU, lehăi, s. m. (Reg.) Om mincinos sau flecar. – Lehăi + suf. -ău.

LEHĂU s., adj. v. clănţău, flecar, guraliv, limbut, palavragiu, vorbă-lungă, vorbăreţ.

lehắŭ m. (d. lehăĭesc). Mold. nord. Om prea vorbăreț.

lehắu (reg.) s. m., art. lehắul; pl. lehắi, art. lehắii