Toate definitiile

LEHĂMETÍ, lehămetesc, vb. IV. Refl. (Reg.) A se sătura, a se plictisi, a se dezgusta, a se scârbi total (de ceva sau de cineva); a se lehămetisi, a se lehămetui. [Var.: lehămețí vb. IV] – Din lehamete.

LEHĂMETÍ vb. v. dezgusta, îngreţoşa, plictisi, sătura, scârbi, urî.

lehă- și lehemetésc, -tuĭésc și -tisésc (mă) v. refl. (d. lehamite). Mold. nord. Mă plictisesc, mă scîrbesc grozav. Mă lehămetesc cuĭva, îĭ ajung absolut nesuferit.

!lehămetí (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se lehămetéște, imperf. 3 sg. se lehămeteá; conj. prez. 3 să se lehămeteáscă

LEHĂMEȚÍ vb. IV v. lehămeti.