Toate definitiile

LEGĂTORÍE, (1) legătorii, s. f. 1. Atelier sau secție dintr-o întreprindere în care se cartonează sau se broșează cărți, reviste etc. 2. Meseria legătorului de cărți. – Legător + suf. -ie.

LEGĂTORÍE s. (rar) cartonaj, scorţitorie, (Transilv.) compactorie. (~ de cărţi.)

legătoríe f. (după fr. reliure). Barb. Meseria de legător de cărțĭ. Prăvălia saŭ atelieru legătoruluĭ. – Curat rom. și ob. în popor scorțitorie.

legătoríe s. f., art. legătoría, g.-d. art. legătoríei; (ateliere) pl. legătoríi, art. legătoríile

LEGATÓRIE s.f. Provincie romană condusă de un legat. [Gen. -iei. / < lat. legatoria (provincia)].

LEGATÓRIE s. f. provincie romană condusă de un legat¹ (1). (< lat. legatorie)