Toate definitiile

LEGUMÍ, legumesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A mânca sau a bea câte puțin, de ici și de colo; a mânca sau a bea cu măsură sau fără poftă; a ciuguli. ♦ A degusta, a savura. – Din legumă.

LEGUMÍ vb. (fig.) a ciuguli, a frunzări. (De ce ~ mâncarea?)

LEGUMÍ vb. v. degusta, savura.

LEGUMI- Element prim de compunere savantă, cu sensul „(referitor la) legume”, „de legume”. [< fr., it. legumi-, cf. lat. legumen].

LEGUMI- elem. „legumă”. (< fr. legumi-, cf. lat. legumen, -minis)

legumésc v. tr. (d. legumă). Fac mîncare cu economie, economisesc: a legumi ceapa și carnea la borș. Fig. Iron. Gust cîte puțin: a legumi ceaĭu cu lingurița, a legumi o leacă [!] de știință.

legumí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. legumésc, imperf. 3 sg. legumeá; conj. prez. 3 să legumeáscă