![]() Caută
Traducere
|
Toate definitiileLEGIUÍRE, legiuiri, s. f. (Înv. și pop.) Acțiunea de a legiui și rezultatul ei. ♦ Lege (juridică). ♦ Legislație. – V. legiui. LEGIUÍRE s. v. legalizare, lege, legiferare, legislaţie, reglementare. legĭuíre f. Legislațiune. legiuíre (înv., pop.) (-giu-) s. f., g.-d. art. legiuírii; pl. legiuíri |