Toate definitiile

LEGITIMÁȚIE, legitimații, s. f. Act, document personal eliberat de o autoritate și cu care cineva își dovedește identitatea. – Din fr. légitimation.

LEGITIMÁŢIE s. act, document, hârtie. (Rog, pre-zentaţi ~iile!)

LEGITIMÁȚIE s.f. Act, document personal care atestă oficial identitatea unei persoane, gradul pe care îl are etc. [Gen. -iei, var. legitimațiune s.f. / cf. fr. légitimation].

LEGITIMÁȚIE s. f. act, document personal care atestă oficial identitatea unei persoane. (< fr. légitimation)

*legitimațiúne f. (d. legitimez; fr. légitimation). Acțiunea de a legitima, de a recunoaște formal. – Și -áție și -áre.

legitimáție (-ți-e) s. f., art. legitimáția (-ți-a), g.-d. art. legitimáției; pl. legitimáții, art. legitimáțiile (-ți-i-)