Toate definitiile

LEGITIMÁRE, legitimări, s. f. Acțiunea de a (se) legitima și rezultatul ei. – V. legitima.

LEGITIMÁRE s. v. îndreptăţire, justificare, motivare, motivaţie, raţiune, temei.

LEGITIMÁRE s.f. Acțiunea, faptul de a (se) legitima. ♦ (Spec.) Recunoaștere a unui copil. [< legitima].

*legitimațiúne f. (d. legitimez; fr. légitimation). Acțiunea de a legitima, de a recunoaște formal. – Și -áție și -áre.

legitimáre s. f., g.-d. art. legitimắrii; pl. legitimắri