Toate definitiile

LEFUȘOÁRĂ, lefușoare, s. f. (Fam.) Diminutiv al lui leafă². [Var.: lefșoáră s. f.] – Leafă² + suf. -ușoară.

LEFUŞOÁRĂ s. (pop.) simbrioară.

1) leáfă f., pl. lefĭ și lefurĭ, vechĭ (Let. 2, 85 și 221) lefe (din maĭ vechĭu lefea, azĭ ironic, turc. 'ólefé, 'ülufé, ulufé, d. ar. ' ulufé, pl. d. alef, pășune, de unde „nutreț, pensiune, soldă”; ngr. lufés, alb. lĭufé, sîrb. rut. lefa, bg. lefe, rus. lafá). Vechĭ. Soldă. Oaste în leafă, oaste de mercenarĭ. Azĭ. Simbrie, salar: leafa unuĭ servitor, unuĭ mercenar, unuĭ funcționar, unuĭ ministru. – Dim. lefușoară (est), -fșoară (vest). V. apuntament.

lefșoáră, lefușoáră, V. leafă 1.

lefușoáră/lefșoáră (fam.) s. f., g.-d. art. lefușoárei/lefșoárei; pl. lefușoáre/lefșoáre