Toate definitiile

LECUITÓR, -OÁRE, lecuitori, -oare, adj. Care vindecă; tămăduitor, vindecător. [Pr.: -cu-i-] – Lecui + suf. -tor.

LECUITÓR adj. v. vindecător.

LECUITÓR adj. v. curativ.

lecuitór (-cu-i-) adj. m., pl. lecuitóri; f. sg. și pl. lecuitoáre