Toate definitiile

LECUÍ, lecuiesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) îngriji, a (se) trata, a da sau a lua medicamente spre a (se) face sănătos; p. ext. a (se) vindeca, a (se) însănătoși. 2. Refl. Fig. A nu mai dori cu nici un preț să facă ceva (în urma unei întâmplări neplăcute). – Leac + suf. -ui.

LECUÍ vb. v. însănătoşi.

LECUÍ vb. v. sătura, scăpa.

lecuĭésc v. tr. (d. leac saŭ vsl. lĕkovati, a lecui). Vindec.

lecuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. lecuiésc, imperf. 3 sg. lecuiá; conj. prez. 3 să lecuiáscă