Toate definitiile

LECTÚRĂ, lecturi, s. f. Faptul de a citi¹; citit, citire. ◊ Sală de lectură = încăpere amenajată pe lângă o bibliotecă, în care publicul poate citi cărți, reviste etc. Lectură particulară = cărțile citite de un elev în afara manualelor. – Din fr. lecture, lat. lectura.

LECTÚRĂ s. v. citire.

LECTÚRĂ s.f. Faptul de a citi; citit, citire. ♦ Text, bucată de citit. [< fr. lecture].

LECTÚRĂ s. f. 1. faptul de a citi; citit, citire. ◊ text, bucată de citit. 2. culegerea informațiilor înregistrate în memoria unui calculator electronic. (< fr. lecture)

*lectúră f., pl. ĭ (mlat. lectura). Citire, acțiunea de a citi: pin [!] lectură mă distrez. Ceĭa ce se citește: o lectură folositoare. Arta de a citi: a-ĭ învăța pe copiĭ lectura.

lectúră s. f., g.-d. art. lectúrii; pl. lectúri

LECTURÁ, lecturez, vb. I. Tranz. (Rar) A citi. – Din lectură.

LECTURÁ vb. I. tr. (Rar) A citi. [< lectură].

LECTURÁ vb. v. citi, parcurge.

LECTURÁ vb. tr. 1. a citi. 2. a citi un manuscris în vederea pregătirii pentru tipar. (< lectură)

lecturá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 lectureáză