Toate definitiile

leáncă (lénci), s. f. – 1. Manta. – 2. Haină uzată. – 3. Femeie neglijentă. Rut. ljanka „haină de pînză de in”, din sl. lininŭ „de in” (Cihac, II, 167; Iordan, Dift., 78; DAR), cf. pol. lnjanka. Scriban derivă ultimul sens din numele de femeie (I)leana; cf. totuși, pentru evoluția semantică, buleandră, treanță, hanță, etc. Leancă, s. f. (urzitoare) pare să fie același cuvînt (sensul ar fi de „alergătoare” și expresia a umbla leanca „a hoinări”). Skok 71 și DAR pleacă de la sb. lijenka „prăjină de întins rufele spălate”; dar semantismul nu este convingător.

LEÁNCĂ s. v. alergătoare.

leáncă, lenci, s.f. (înv.) 1. cămașă, bluză; haină subțire, proastă. 2. (fig.) femeie îmbrăcată prost, neglijent.

LEÁNCĂ, lenci, s. f. (Reg.) Haină sărăcăcioasă, veche, zdrențuită. – Ucr. ljanka „cămașă din pânză de in”.

1) leáncă f., pl. lencĭ (rut. lĕanka, cămașă de in, d. vsl. lĭnu, lat. linum, in). Mold. Vechĭ. Cămașă, bluză. Azĭ. Iron. Haĭnă prea supțire [!] și proastă (halipă, felegă). – Dim. lencuță. V. vinghercă.

2) leáncă f., pl. lencĭ și lence (d. Leanca, Ilinca, Ileana, Elena. Cp. cu chivuță). Munt. Iron. Femeĭe îmbrăcată prost și neglijent.