Toate definitiile

leáh (-léhi), s. m. – Polonez. – Var. (înv.) leav, leș. Sl. lĕchŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 29; Byhan 317), cf. rut. ljach, tc. leh. – Der. leașcă, s. f. (poloneză); leșesc, adj. (polon); leșește, adv. (ca polonezii); Lehia, s. f. (Polonia, înv.); Lehliu, nume propriu, din tc. lehli „polonez”.

LEAH, -Ă, leși, s. m. și f. (Înv.) Polonez. [Var.: leș s. m.] – Din ucr. ljach.

LEAH s. v. polon, polonez.

leáh (leáhuri), s. n. – Dependințe, accesorii. – Var. leau. Sl. lecha „scîndură, arie”.

leah și leav, leáșcă d., pl. Leșĭ, Lește. (vrus. Lĭehŭ, Lĕahŭ, pol. Lech, Lach, vsl. Lenhŭ. Bern. 1, 705). Vechĭ. Azĭ pop. Polon. V. leșesc.

leah (înv.) s. m., pl. leși