Toate definitiile

FLOARE-DE-LEÁC s. v. gălbenea, piciorul-co-coşului.

FLORICICĂ-DE-LEÁC s. v. piciorul-cocoşului.

LEAC, leacuri, s. n. (Pop.) 1. Mijloc folosit în tratarea unei boli; medicament, doctorie, tratament, remediu. ◊ Iarbă (sau buruiană) de leac = plantă medicinală. ◊ Expr. A căuta (pe cineva sau ceva) ca iarba de leac sau a umbla (după cineva sau ceva) ca după iarba de leac = a căuta cu înfrigurare, pretutindeni. A da de leac = a descoperi medicamentul, tratamentul eficace. A găsi (cuiva) leacul = a găsi mijlocul de a stăpâni pe cineva, de a rezolva ceva, a găsi ac de cojocul cuiva. 2. (În expr.) Fără (de) leac de... = fără nici un pic de... (În construcții negative) (Nici) de leac = câtuși de puțin, deloc. – Din sl. lĕkŭ.

LEAC s. v. doctorie.

LEAC s. v. remediu, soluţie.

leác (leácuri), s. n. – 1. Medicament, remediu. – 2. Tratament. – Megl. leac. Sl. lĕkŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 28; Miklosich, Lexicon, 349; Cihac, II, 166), cf. bg., cr., slov., rut. lĕk, sb. ljak, pol. lek. – Der. lecui, vb. (a trata; refl., a-și reface sănătatea, a se pune pe picioare; a se îndrepta, a se ameliora), din sl. lĕkovati, lĕkują, sau din leac; nelecuit, adj. (iremediabil); lecuitor, adj. (care lecuiește, care vindecă); lecuitor, s. m. (doctor); lecuință, s. f. (înv., remediu, tratament); lecuială, s. f. (vindecare, îndreptare). – Cf. leacă.

leac (ea dift.) n., pl. urĭ (vsl. lĕku, d. got. lekeis, medic [cuv. celtic]; bg. lĕk, pol. lek). Medicament, remediŭ. Boală cu leac, care se poate vindeca, și (fig.) lucru reparabil. Prov. Boala din născare leac nu maĭ are.

leac s. n., pl. leácuri

!floáre-de-leác (plantă) s. f., g.-d. art. flórii-de-leác; pl. flori-de-leác