Toate definitiile

LÁRICE, larici, s. f. (Bot.) Zadă. [Var.: láriță s. f.] – Din it. larice, lat. larix, -cis.

LÁRICE s. (BOT.; Larix decidua) zadă.

LÁRICE s.f. (Bot.) Zadă. [Var. lariță s.f. / < it. larice, lat. larix, -cis].

LÁRICE s. f. arbore rășinos din familia pinaceelor, cu frunze căzătoare, aciculare și cu lemn tare și rezistent, foarte prețios; zadă. (< it. larice, lat. larix, -icis)

*lárice f. (lat. larix, láricis f., vgr. lárix, lárikos f.). Zeadă.

lárice s. f., g.-d. art. láricii; pl. lárici