Toate definitiile

LARG, -Ă, (I) largi, adj. (II) larguri, s. n. I. Adj. 1. Care ocupă o suprafață mare, care este extins în toate direcțiile; întins, vast. ◊ Expr. În lumea largă = a) în locuri depărtate, departe; b) pretutindeni. 2. De dimensiuni mari; lat. ◊ Loc. adv. Pe larg = în mod amplu, amănunțit. ♦ (Despre recipiente sau cavități) Cu dimensiunea transversală mare; p. ext. cuprinzător, încăpător. ◊ Expr. Mână largă, se zice despre un om generos sau cheltuitor. ♦ (Despre veșminte) De o croială bogată, care permite mișcarea liberă a corpului; care este prea mare față de dimensiunile unei persoane. ◊ Expr. A da (ceva) cu mâneci largi = a da bucuros, cu voie bună; a fi darnic. ♦ (Despre gesturi, mișcări etc.) Desfășurat în toată amploarea. ♦ Fig. Care nu este meschin, care este liber, generos, înaintat. Vederi largi. II. S. n. 1. (Articulat; urmat de determinări în genitiv care indică o suprafață) Întreaga suprafață (a unui loc); partea mai largă (a unui loc). ♦ Loc pe mare depărtat de țărm. ◊ Loc. adv. În larg = departe de țărm, pe apă. 2. Loc deschis care se întinde departe în toate direcțiile; întindere mare, spațiu vast. ◊ Expr. A fi (sau a se simți) la (sau în) largul său = a fi (sau a se simți) în deplină libertate, nestingherit. – Lat. largus.

LARG adj. 1. v. întins. 2. v. spaţios. 3. amplu, întins, mare. (Ştirea ocupa un spaţiu ~ în ziar.) 4. întins, spaţios, vast. (Bulevarde ~.) 5. întins, lăbărţat, lărgit, lăţit. (Un pulover ~.) 6. lat, mare. (Pălărie cu boruri ~.) 7. liber, (înv. şi pop.) slobod. (O legătură prea ~.) 8. v. amplu.

LARG adj. v. culant, darnic, generos, mări-nimos.

Larg ≠ îngust, strâmt, strâns, restrâns

larg (lárgă), adj. – 1. Lat. – 2. Spațios, extins. – 3. Liber, vast, comod, încăpător. – 4. Amplu, maiestuos. – 5. Liberal, generos. – 6. (Adv.) În mod amplu, cu lărgime, comod. – 7. (S. n.) Lărgime, lățime. – 8. (S. n.) Loc deschis, spațiu, distanță. – 9. (S. n.) Spațiu liber, libertate, latitudine. – 10. (S. n.) Întinsul mării. – Mr., megl. largu, istr. lǫrg. Lat. largus (Pușcariu 943; Candrea-Dens., 950; REW 4912; DAR), cf. it., sp., port. largo, prov. larc, cat. llarg, fr. large, alb. largë (Philippide, II, 645). Sensurile 4, 5 și 10 sînt împrumuturi literare din fr. large. Der. lărgime, s. f. (lățime, amploare; spațiu liber, latitudine, libertate); lărgămînt, s. n. (înv., lărgime, amplitudine); larghețe, s. f. (liberalitate, generozitate), din it. larghezza; lărgi, vb. (a mări; a extinde, a dilata), cf. mr. lărgescu, istr. lărjesc (după Pușcariu 943 și Candrea-Dens., 951, dintr-un lat. *largῑre, În loc de largῑri); lărgitor, adj. (măritor); lărgitoare, s. f. (măritor pentru mănuși sau încălțăminte); prelarg, s. n. (extensiune, lărgime), cuvînt creat de Odobescu, drept paralelă la prelung. Cf. alerga.

larg, -ă adj. (lat. largus, it. sp. pg. largo, pv. larc, fr. large, cat. llarg). Încăpător în lățime: stradă largă (maĭ bine lată): galerie, haĭnă largă. Fig. Generos. Liberal, darnic: om larg, mînă largă. Mare, considerabil: concesiunĭ largĭ. Gură largă (Iron.), care vorbește prea mult (și nu păstrează secretu). Conștiință largă, fără scrupul. Vederĭ largĭ, ideĭ marĭ, cugetărĭ adîncĭ. S. n. fără pl. Lărgime: doĭ metri în larg. În largu măriĭ saŭ oceanuluĭ, la adînc, departe de mal. A ĭeși la larg, a ĭeși în largu măriĭ. A fi (saŭ a te simți) la largu tăŭ, a fi (saŭ a te simți) bine, neîmpedecat [!] de nimica, liber: pe munte se simte vulturu la largu luĭ. Pe larg, largamente, în detaliŭ, cu de amănuntu: a spune pe larg.

larg¹ adj. m., f. lárgă; pl. m. și f. largi

larg² s. n., pl. lárguri

LARG s. v. lărgime, lăţime.