Toate definitiile

LANȚÉTĂ, lanțete, s. f. 1. Instrument chirurgical format dintr-o lamă cu două tăișuri foarte ascuțite, care folosește la vaccinări, incizii etc. 2. Mic instrument în formă de lopățică, cu care se netezesc și se rectifică tiparele în turnătoriile de fontă. – Din germ. Lanzette, fr. lancette.

LANŢÉTĂ s. (MED.) (turcism înv.) nişter.

LANȚÉTĂ s.f. 1. Lamă plată și foarte ascuțită, folosită ca instrument chirurgical pentru vaccinări, incizii etc. 2. Unealtă folosită în turnătorie la repararea formelor. [Pl. -te, var. lansetă s.f. / < fr. lancette, germ. Lanzette].

LANȚÉTĂ s. f. 1. lamă plată și foarte ascuțită, instrument pentru vaccinări, incizii etc. 2. unealtă dintr-o tijă cu capetele în formă de lopățică, la repararea formelor în turnătorie. 3. fiecare dintre fulgii lungi și subțiri, viu colorați, din jurul gâtului și de pe spate, la unele păsări. (< germ. Lanzette, fr. lancette)

*lanțétă f., pl. e (ngr. lantsétta, d. it. lancetta, dim. d. lancia, lance; fr. lancette, germ. lanzette, rus. lancét. Cp. cu clistir, rețetă). Cuțit chirurgic (stricnea, sîmcea) care servește la deschis o vînă, la vaccinat, la tăĭat un buboĭ ș. a. V. nișter, scarificator.

lanțétă (instrument chirurgical) s. f., g.-d. art. lanțétei; pl. lanțéte