Toate definitiile

LAMENTÁ, lamentez, vb. I. Refl. A se plânge (în mod zgomotos și adesea exagerat) de cineva sau de ceva; a se tângui, a se jeli. – Din fr. lamenter, lat. lamentari.

LAMENTÁ vb. 1. v. văita. 2. v. geme. 3. v. smiorcăi.

LAMENTÁ vb. I. refl. A se tângui, a se văicări. [< fr. lamenter, it. lamentare].

LAMENTÁ vb. refl. a se tângui, a se văicări. (< fr. lamenter, lat. lamentari)

*lamentéz (mă) v. refl. (lat. pop. lamentare, clasic -ári, d. lamentum, vaĭet). Mă vaĭet, mă tînguĭesc, mă jălesc [!].

lamentá (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se lamenteáză