Toate definitiile
LÁIC, -Ă, laici, -e, adj. (Adesea substantivat) Care este din afara religiei și a tagmei bisericești, specific acestui domeniu; mirenesc, lumesc. ♦ Fig. (Fam.) Care nu cunoaște, nu este inițiat într-un anumit domeniu. [Pr.: la-ic] – Din fr. laïque, lat. laicus.
LÁIC s., adj. 1. s. v. mirean. 2. adj. lumesc, mirean, mirenesc, pământean, profan, (rar) secular, (înv. şi pop.) pământesc, (înv.) politicesc, temporal. (Treburi bisericeşti şi treburi ~.)
Laic ≠ bisericesc, cleric, religios
LÁIC, -Ă adj. (Adesea s.) Nebisericesc, lumesc; mirean. [Pron. la-ic. / cf. fr. laïque, it. laico, lat. laicus].
LÁIC, -Ă adj., s. m. f. 1. (cel) care nu face parte din rândul clerului; lumesc; mirean. 2. (fig.) (om) care nu este inițiat într-un anumit domeniu. (< fr. laïque, lat. laicus, gr. laikos)
*láic, -ă adj. (lat. láicus, d. laïkós, d. laós, popor). Care nu ține de biserică, al mirenilor: școală laică. Subst. Mirean, care nu e preut [!] orĭ călugăr.