Toate definitiile

LADA PĂCII s. v. chivot.

ládă (lắzi), s. f. 1. Cufăr de lemn. – 2. Sipet, casă de bani. – 3. (Trans. de S.) Sicriu, coșciug. – 4. (Trans., Banat) Sertar. Germ. Lade, prin intermediul mag. láda (DAR) sau al sl. (cr., slov., pol., rut.) lada, cf. sb. lad (Miklosich, Fremdw., 104; Cihac, II, 163; Conev 82). – Der. lădiță, s. f.

LÁDĂ, lăzi s. f. Cutie mare de scânduri, de tablă, de carton etc. în care se păstrează sau se transportă diferite lucruri. – Din germ. Lade.

LÁDĂ s. 1. v. cufăr. 2. (TEHN.) postavă, (Transilv.) troacă. (În ~ curge făina măcinată, la moară.) 3. v. coş.

LÁDĂ s. v. coşciug, sertar, sicriu.

cotígă (sud) și cotĭúgă (nord) f., pl. ĭ (rut. kotĭúga, cîne [!], ca fr. chien, „cîne” și „roabă”). Căruță pe doŭă roate (de dus gunoĭ ș. a.). Partea din ainte [!] a pluguluĭ (în nord teleagă și teleguță), compusă din cele doŭă roate. Căruță de dus cîniĭ prinșĭ pe strade [!] (numită și ladă și droagă). Un fel de camion maĭ grosolan (caracterizat pin [!] doŭă grinzĭ lungĭ și groase), foarte obișnuit în Moldova, în al căreĭ nord se numește cotĭugar.

ládă f., pl. lăzĭ (rut. pol. ceh. lada, ung. láda, d. germ. lade, ladă, care vine d. laden, a încărca; flamand laeye, fr. laie, cutia supapelor la orgă. V. lăduncă). Lacră, tron, mobilă de lemn în patru colțurĭ de ținut haĭne și alte lucrurĭ. Conținutu eĭ: o ladă de cărțĭ. Lada la mine, și cheĭa la tine (Iron.), lada lăsată la altu în păstrare nu e în siguranță, chear [!] încuĭată. V. cutie.

ládă s. f., g.-d. art. lắzii; pl. lăzi