Toate definitiile
LABÍL, Ă, labili, -e, adj. (Livr.) Nestatornic, schimbător, instabil. ♦ (Despre un sistem fizic) Care se află în stare de echilibru instabil. – Din fr. labile, lat. labilis.
LABÍL adj. v. capricios, fluşturatic, fluturatic, inconsecvent, inconstant, instabil, neconsecvent, neconstant, neserios, nestabil, nestatornic, schimbăcios, schimbător.
Labil ≠ ilabil, nevariabil, nelabil, neschimbător, stabil, statornic, leneş
LABÍL, -Ă adj. 1. (Liv.) Nestatornic, nestabil. 2. (Despre un sistem fizic) Care se află într-o stare de echilibru instabil. [Cf. it., fr. labile, lat. labilis].
LABÍL, -Ă adj. 1. nestatornic, schimbător, instabil. 2. (despre un sistem fizic) în stare de echilibru instabil. 3. (despre debitul verbal al unor bolnavi mintali) abundent și necontrolat. (< fr. labile, lat. labilis)