JĂPCÁN, jăpcani, s. m. (Rar) Om hrăpăreț, care jefuiește (2). – Japcă + suf. -an.
JĂPCÁN s. v. jefuitor, prădător.
jăpcán, -că s. (d. japcă). Sud. Fam. Mare jăfuitor, luător cu japca.
jăpcán (pop.) s. m., pl. jăpcáni