Toate definitiile

JUPUIÁLĂ, jupuieli, s. f. Jupuitură. [Pr.: -pu-ia-] – Jupui + suf. -eală.

JUPUIÁLĂ s. v. jupuire.

JUPUIÁLĂ s. v. pelagră.

jupuĭálă f., pl. ĭelĭ. Vest. Acțiunea de a jupui. Rezultatu acesteĭ acțiunĭ. Pîrleală, pelagră.

*pelágră f., pl. e (d. lat. pellis, pele [!], și -agră din chiragră, podagră, după care a fost imitat). O boală foarte gravă care se manifestă pin [!] simptome pe pele (din care cauză poporu o și numește buzăreț, jupuĭală și pîrleală) și care provine din nutriment prost, maĭ ales din popușoĭ [!] aprins orĭ nu destul de copt, în care se dezvoltă un microb orĭ un mucegaĭ care nu se nimicește pin [!] ferbere [!]. E foarte răspîndită în Italia, Spania, Francia, Bulgaria, dar nicăirĭ [!] ca în România, și-l duce pe bolnav la dorința de a se spînzura. Pin nutriment bun, se vindecă.

jupuiálă s. f., g.-d. art. jupuiélii; pl. jupuiéli