Toate definitiile

JOÁCĂ s. f. Joc (1), distracție (copilărească). – Din juca (derivat regresiv).

JOÁCĂ s. 1. joc, zbenguială, zbenguire, zbenguit, zbânţuială, zbânţuire, zbânţuit, zbânţuitură, zbur-dare, zburdălnicie, (reg.) zbeng, zbereguială, zbânţ, zburdă. (N-a fost de cât o ~ de copii.) 2. v. amuzament.

joácă (oa dift.) f., fără pl. (d. joc). Fam. Joc. zburdălnicie: joaca sparge cojoaca (Prov.).

joácă s. f.