Toate definitiile

JIGNÍRE, jigniri, s. f. Acțiunea de a jigni și rezultatul ei; ofensă, insultă; (concr.) vorbă, faptă care jignește. – V. jigni.

JIGNÍRE s. 1. insultare, ofensare, ultragiere, (livr.) vexare, (fig.) rănire, (livr. fig.) lezare. (~ cuiva cu vorbe grele.) 2. (concr.) afront, injurie, insultă, ocară, ofensă, ruşine, umilinţă, (livr.) ultraj, vexaţiune, (pop.) hulă, sudalmă, suduitură, (înv.) băsău, dosadă, înfruntare, necinste, obidă, (fig.) atingere, (livr. fig.) lezare. (Nu poate suporta ~; o ~ adusă cuiva.)

jigníre s. f., g.-d. art. jignírii; pl. jigníri