Toate definitiile

JIG s. v. arsură, usturime.

jig¹ (jâg) s.n. (reg.) Materie gălbuie și ceroasă care se află în lâna oilor; usuc.

jig², jíguri, s.n. (reg.) 1. Semn făcut cu fierul roșu pe corpul animalelor, semn cu care se înfierează oile și caprele (la urechi). 2. Arsură pe esofag; jărăgai, jigăraie, pirozis, râgâială.

JIG s. n. (Reg.) Arsuri în gât și în piept. – Comp. sb. žig.

jig n., pl. urĭ (vsl. žigŭ, sîrb. žig, arsură, rudă cu jignesc, jeg, jegăraĭ și jerăgaĭ). Est. Jerăgaĭ, arsură pe care, după mîncare, o simțĭ în esofag, în cauza suiriĭ acreliĭ din stomah (în med. pyrósis, vgr. pýrosis). – În Olt. ojig (sîrb. ožega).