Toate definitiile

JGHEAB, jgheaburi, s. n. 1. Conductă sau canal deschis în partea superioară, făcut în piatră, într-un trunchi de copac etc., permițând (prin înclinarea sa) scurgerea unui lichid sau a unui material pulverulent. ♦ Canal de scurgere pentru apă sau adăpătoare pentru vite. ♦ Streașină. 2. Crestătură, scobitură, adâncitură. 3. Făgaș, râpă făcută la munte de șuvoiul ploilor; p. ext. vale. 4. Șănțuleț, canal mic care servește la udatul semănăturilor (în grădinile de zarzavat); rigolă. 5. Scocul morii. – Din sl. žlebŭ.

JGHEÁB s. 1. v. adăpătoare. 2. (pop.) ţurloi, ţurţur. (Apa de izvor curge pe un ~.) 3. v. rigolă. 4. v. streaşină. 5. v. scoc. 6. v. lin. (~ pentru mustuit strugurii.)

JGHEÁB s. v. canal, conductă, coşciug, sicriu.

jgheab (ea dift.) n., pl. urĭ (vsl. žliebŭ, žlebĭ, žlibĭ, sîrb. bg. žleb, de unde și ung. zsilip, zselép, szilib. V. jilip. Cp. cu zglobiŭ). Vest. Uluc (la streșină). Uluc, troacă (de adăpat vitele). Canal de dus apa la moară. Drum îngust între dealurĭ. Jghebătură. – Rar și zgheáb. V. pij.

jgheab s. n., pl. jgheáburi