Toate definitiile
JAP interj. Cuvânt care imită zgomotul produs de o lovitură dată cu repeziciune; jnap. – Onomatopee.
JAP interj. jart! (~! i-a tras o palmă.)
jap2, japi, s.m.(reg., deprec.) Moșneag neputincios, cheag, javră, voază, baccea, babalâc, hodorog, hodoroagă.
JAP2, japi, s. m. (Reg.; ir.) Moșneag neputincios.
JAP s. v. babalâc, baccea, căzătură, hodo-rog, ramolit.
jap interj. – Cuvînt care exprimă zgomotul produs de o lovitură, mai ales de o palmă. – Var. jart, jnap. Creație expresivă. – Der. japă, s. f. (Trans., nuia); jepăi (var. jepi, jăpăi, jopăi, jopoti, jupăi), vb. (a lovi; a biciui; a trosni); jepși, vb. (a umple, a înțesa), cu același semantism al lui bucși sau al fr. bourrer (după DAR, în legătură cu japșe „iaz”); jnăpăi, vb. (a lovi, a sparge).
JAP1 interj. Cuvânt care imită zgomotul produs de o lovitură dată cu repeziciune. – Onomatopee.
JAP interj. Cuvânt care imită zgomotul produs de o lovitură dată cu repeziciune; jnap. – Onomatopee.
JAP interj. jart! (~! i-a tras o palmă.)
jap1, jápuri, s.n.(reg.) Distanță echivalentă cu o aruncătură de piatră.
JAP1 interj. Cuvânt care imită zgomotul produs de o lovitură dată cu repeziciune. – Onomatopee.
jap și jart (V. țapină), interj. care arată huĭetu palmeĭ orĭ vergiĭ care lovește: jap o palmă! (ĭ-a tras o palmă!). V. leop și jap 2.
jap1 interj.
jap2 (bătrân) s. m., pl. japi
jap3 (distanță) s. n., pl. jápuri