Toate definitiile

IȘLICÁR, ișlicari, s. m. (Înv.) 1. Persoană care purta ișlic; p. ext. boier conservator, retrograd, refractar la ideile progresiste. 2. Fabricant sau negustor de ișlice. – Ișlic + suf. -ar.

ișlicár m. (d. ișlic). Fabricant orĭ vînzător de ișlice. Boĭer purtător de ișlic. Fig. Iron. Boĭer retrograd. – Mold. șl-. V. bașcaliŭ, pantalonar, surtucar.

ișlicár (înv.) s. m., pl. ișlicári