Toate definitiile

IZOMÓRF, -Ă, izomorfi, -e, adj. (Despre substanțe) Care prezintă izomorfism; (despre cristale) asemănător ca formă. – Din fr. isomorphe.

IZOMÓRF, -Ă adj. Care afectează forma însăși. ♦ (Despre substanțe) Care prezintă izomorfism; (despre cristale) asemănător ca formă; (biol.; despre organisme sau organe) care se aseamănă din punct de vedere morfologic. [Var. isomorf, -ă adj. / < fr. isomorphe].

IZOMÓRF, -Ă adj. 1. care afectează însăși forma. 2. care prezintă izomorfism. (< fr. isomorphe)

*isomórf, -ă adj. (vgr. ísos, egal, și morphé, formă). Chim. Care se cristalizează egal cu alt corp a căruĭ compozițiune chimică e diferită. – Și izo- (după fr.).

*izomér, izomórf, izopód, izoscél, izotér, izotérm, V. iso-.

izomórf adj. m., pl. izomórfi; f. izomórfă, pl. izomórfe