Toate definitiile

IZOLATÓR, -OÁRE, izolatori, -oare, adj., s. n. 1. Adj. Care izolează, 2. S. n. Corp, material rău conducător de electricitate sau de căldură; piesă fabricată dintr-un astfel de material. care servește la izolare. – Din fr. isolateur.

IZOLATÓR adj. 1. v. despărţitor. 2. v. izolant.

IZOLATÓR, -OÁRE adj. Care izolează, dielectric. // s.n. Corp rău conducător de electricitate sau de căldură; piesă făcută dintr-un material izolant. [Pl. -oare, (s.m.) -ori. / cf. fr. isolateur, germ. Isolator].

IZOLATÓR¹, -OÁRE adj., s. n. (corp, material) rău conducător de electricitate sau de căldură; piesă dintr-un astfel de material. (< fr. isolateur)

IZOLATÓR², -OÁRE s. m. f. muncitor specializat în izolarea țevilor cu vată de sticlă sau în turnarea smoalei pe acoperișurile blocurilor și acoperirea ei cu carton pânzat. (< izola + -tor)

*izolatór, -oáre adj. Care izolează: sticla e un corp izolator al electricitățiĭ. S. n., pl. e. Aparat (de ordinar de porțelan smălțuit) care servește la izolarea electricitățiĭ, cum e, de ex., la sîrmele telegrafice.

izolatór¹ adj. m., pl. izolatóri; f. sg. și pl. izolatoáre

izolatór² (persoană) s. m., pl. izolatóri

izolatór³ (piesă) s. n., pl. izolatoáre