Toate definitiile

IZOGÓN, -Ă, izogoni, -e, adj. (Despre figuri geometrice) Care are (două) unghiuri egale. – Din fr. isogone.

IZOGÓN, -Ă adj. (Despre corpuri geometrice) Cu unghiuri egale. // s.f. izogonă – linie care trece prin punctele terestre de egală declinație magnetică. [Var. isogon, -ă adj., s.f. / < fr. isogone].

IZOGÓN, -Ă I. adj. cu muchii asemănătoare sau identice. ◊ (despre corpuri geometrice) cu unghiuri egale. II. s. f. linie care unește punctele terestre cu aceeași declinație magnetică. (< fr. isogone)

izogón adj. m., pl. izogóni; f. izogónă, pl. izogóne