Toate definitiile

IZBITÚRĂ, izbituri, s. f. Lovitură puternică. ♦ (Rar) Semn rămas în urma unei lovituri; contuzie. – Izbi + suf. -tură.

IZBITÚRĂ s. 1. v. lovitură. 2. v. plesnitură. 3. lovi-tură, trântitură. (O ~ de uşă.) 4. v. îmbrâncitură. 5. v. zvârlitură.

izbitúră f., pl. ĭ. Rezultatu izbiriĭ, lovitură: corabia a primit o izbitură în coastă.

izbitúră s. f., g.-d. art. izbitúrii; pl. izbitúri