Toate definitiile

IÚNCĂR s. m. v. iuncher.

iúncăr (iúncări), s. m. – Cadet. Germ. Junker, prin intermediul rus. junker. Sec. XIX, înv.

ĭúncher m. (rus. ĭúnker, d. germ. junker, tînăr nobil, d. jung, tînăr, și herr, domn, nobil). Tînăr nobil care (pînă pin [!] timpu luĭ Cuza) îșĭ făcea stagiu de soldat în ainte [!] de a deveni ofițer. – Și ĭúncăr (după germ.). V. cadet.