Toate definitiile

ISTOVÍ, istovesc, vb. IV. 1. Refl. și tranz. A (se) obosi peste măsură, a (se) slei de puteri (din cauza eforturilor depuse. a consumului nervos etc.); a (se) epuiza, a (se) extenua. 2. Tranz. (Pop.) A sfârși, a termina, a epuiza. – Din istov.

ISTOVÍ vb. 1. v. extenua. 2. a deşela, a speti, (Munt. şi Transilv.) a dăula, (fig.) a deznoda. (A ~ un cal.)

ISTOVÍ vb. v. isprăvi, încheia, sfârşi, termina.

istovésc v. tr. (d. istov). Sec, sfîrșesc. Extenuez, ucid. V. refl. Mă sec, mă sfîrșesc: lacrămile [!], puterile s´aŭ istovit. Mă extenuez, mă sfîrșesc, mor: s´a istovit muncind.

istoví (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. istovésc, imperf. 3 sg. istoveá; conj. prez. 3 să istoveáscă