Toate definitiile

ISPÁS s. n. (Pop.) Numele unei sărbători creștine ortodoxe; Înălțarea (Domnului). – Din sl. sŭpasŭ „mântuitor”.

ISPÁS s. v. înălţare, ridicare.

ISPÁS², ispasuri, s. n. (Înv.) Ispașă. – Pol. ispasz.

ISPÁS¹ s. n. (Pop.) Numele unei sărbători creștine ortodoxe; înălțarea-domnului. – Slav (v. sl. sŭpasŭ „mântuitor”).

ispás n., pl. urĭ (vsl. *is-pasŭ, d. is-pasti [-pašon] și ispasati, a paște tot, a te sătura, și [*fig.] a termina, a expia; pol. ispas, ispasz, spas, pagubă cauzată de vite. V. po-pas, pașă 2, spăsesc). Sărbătoarea înălțăriĭ luĭ Hristos. Vechĭ. Despăgubire, ispașă.

*Ispás¹ (nume de persoană) s. propriu m.

Ispás² (sărbătoare) s. propriu n.