Toate definitiile

ISCUSÍNȚĂ, iscusințe, s. f. Îndemânare, dibăcie, pricepere; p. ext. talent, artă. – Iscusi + suf. -ință.

ISCUSÍNŢĂ s. 1. v. îndemânare. 2. v. ingeniozitate. 3. v. măiestrie. 4. v. inteligenţă.

iscusínță f., pl. e. Calitatea de a fi iscusit, pricepere, îndemănare [!].

iscusínță s. f., g.-d. art. iscusínței; pl. iscusínțe