Toate definitiile

ISCODITÓR, -OÁRE, iscoditori, -oare, adj. 1. Care caută să pătrundă cu mintea, să afle, să observe cu de-amănuntul; care spionează. ♦ (Adverbial) Bănuitor. 2. Care pune cuiva întrebări insistente pentru a se informa, care caută să descoasă pe cineva. 3. Care inventează; născocitor. – Iscodi + suf. -tor.

ISCODITÓR adj., adv. 1. adj. v. atent. 2. adj. v. perspicace. 3. adj. v. inventiv. 4. adj., adv. bănu-itor, pieziş. (Privire ~oare; priveşte ~.)

iscoditór, -oáre adj. Care iscodește, spionează. Care inventează, inventator. Inventiv.

iscoditór adj. m., pl. iscoditóri; f. sg. și pl. iscoditoáre