Toate definitiile

IRIZÁȚIE, irizații, s. f. Colorație similară curcubeului, apărută în urma unui proces de interferență a luminii albe prin straturi transparente subțiri. [Var.: irizațiúne s. f.] – Din fr. irisation.

IRIZÁȚIE s.f. Irizare. ♦ Ansamblu de culori și de nuanțe variabile pe care le reflectă unele cristale prin interferență; descompunerea luminii albe prin difracție, dispersie sau interferență. [Gen. iei, var. irizațiune s.f. / < fr. irisation].

IRIZÁŢIE s. (FIZ.) irizare. (Admiră ~iile crista-lului.)

IRIZÁȚIE s. f. ansamblu de culori și nuanțe variabile pe care le reflectă unele cristale prin interferență; descompunerea luminii albe prin difracție, dispersie sau interferență; iridescență. (< fr. irisation)

*irizațiúne f. (fr. irisation, d. iriser, a iriza; it. iridescenza). Producțiunea colorilor [!] curcubeuluĭ la suprafața oare-căror minerale, metale, cristale, sticle ș. a. Aceste colorĭ chear [!]. – Și -áție.

irizáție (-ți-e) s. f., art. irizáția (-ți-a), g.-d. art. irizáției; pl. irizáții, art. irizáțiile (-ți-i-)