Toate definitiile

IREDENTÍSM s. n. Mișcare politică de eliberare națională a unor teritorii aflate sub ocupație străină, devenită, după primul război mondial, mișcare anexionistă și naționalistă. [Var.: iridentísm s. n.] – Din it. irredentismo, fr. irrédentisme.

IREDENTÍSM s.n. Mișcare politică naționalist-șovină ai cărei partizani urmăresc anexarea unor teritorii în care conaționalii lor sunt în minoritate. [Cf. fr. irrédentisme, it. irredentismo].

IREDENTÍSM s. n. concepție politică, apărută în Italia după 187⁰, care revendica anumite teritorii (Istria, Dalmația) rămase sub stăpânirea austriacă. ◊ orice mișcare politică naționalisă ai cărei partizani urmăresc anexarea unor teritorii unde conaționalii lor sunt în minoritate. (< fr. irrédentisme, it. irredentismo)

*iredentízm n. (d. iredentist). O doctrină politică după care Italia trebuĭa să recapete toate provinciile italieneștĭ stăpînite de alte țărĭ. Pin [!] est. Tendența [!] unuĭ popor de a alipi patriiĭ o provincie supusă uneĭ stăpînirĭ străine. – Fals irid-.

iredentísm s. n.