Toate definitiile

IPOTÉTIC, -Ă, ipotetici, -ce, adj. Bazat pe o ipoteză; prezumtiv, presupus; nesigur. – Din fr. hypothétique.

IPOTÉTIC adj. presupus, prezumtiv, (livr.) conjectural, prezumat, (înv.) prezumt. (Autorul ~ al unei poezii.)

IPOTÉTIC, -Ă adj. Bazat pe o ipoteză, de ipoteză. ♦ (Log.; despre judecăți) Care sunt compuse din două judecăți categorice legate prin cuvintele „dacă... atunci”. ♦ Presupus, nesigur. [< fr. hypothétique].

IPOTÉTIC, -Ă adj. bazat pe o ipoteză; presupus, nesigur. ◊ (log.; despre judecăți) din două judecăți categorice legate prin cuvintele „dacă... atunci”. (< fr. hypothétique, lat. hypotheticus)

*ipotétic, -ă adj. (vgr. ῾ypothetikós. V. sin-tetic). Bazat pe ipoteză, presupus, nesigur. Adv. În mod ipotetic.

ipotétic adj. m., pl. ipotétici; f. ipotétică, pl. ipotétice