Toate definitiile

IPOTENÚZĂ, ipotenuze, s. f. Latură care se opune unghiului drept într-un triunghi dreptunghic. – Din fr. hypoténuse.

IPOTENÚZĂ s.f. Latura opusă unghiului drept într-un triunghi dreptunghic. [< fr. hipoténuse, cf. gr. hypo – dedesubt, teinein – a întinde].

IPOTENÚZĂ s. f. latura opusă unghiului drept într-un triunghi dreptunghic. (< fr. hypoténuse)

*ipotenúză f., pl. e (lat. hypotenúsa, d. vgr. ῾ypoteinusa, întinsă pe dedesupt [!]. V. tetanos, tind). Geom. Latura opusă unghiuluĭ drept într´un triunghĭ: pătratu ipotenuzeĭ e egal cu suma pătratelor celorlalte doŭă laturĭ.

ipotenúză s. f., g.-d. art. ipotenúzei; pl. ipotenúze