Toate definitiile

IPOCRIZÍE, ipocrizii, s. f. Atitudinea celui ipocrit; prefăcătorie, fățărnicie, falsitate. – Din fr. hypocrisie.

IPOCRIZÍE s. duplicitate, falsitate, făţărnicie, minciună, perfidie, prefăcătorie, viclenie, vicleşug, (livr.) fariseism, machiavelism, tartuferie, tartufism, (rar şi fam.) machiaverlâc, (înv.) făţărie, prefăcanie, prefăcătură, procleţie, (fig.) iezuitism, mascaradă. (~ cuiva în comportare.)

IPOCRIZÍE s.f. Fățărnicie, prefăcătorie, falsitate. [Pl. -ii, gen. -iei, var. hipocrizie s.f. / cf. fr. hypocrisie, lat., gr. hypocrisis].

IPOCRIZÍE s. f. atitudine de ipocrit; fățărnicie, prefăcătorie, falsitate. (< fr. hypocrisie)

*ipocrizíe f. (fr. hypocrisie, it. ipocrisia, lat. hypócrisis, d. vgr. ῾ypókrisis. V. criză). Simulare a virtuțiĭ, prefăcătorie, fățărnicie: ipocrizia e un omagiŭ adus de vițiŭ [!] virtuțiĭ.

ipocrizíe (-po-cri-) s. f., art. ipocrizía, g.-d. art. ipocrizíei; pl. ipocrizíi, art. ipocrizíile