Toate definitiile

IPOCHÍMEN (IPOCHIMÉN), ipochimeni, s. m. (Înv.; azi ir.) Persoană, individ, ins. – Din ngr. ipokímenon.

IPOCHÍMEN s. v. chip, faţă, figură, individ, ins, om, persoană.

ipochímen (ipochímeni), s. m. – Persoană, individ. – Mr. ipuchimen. Ngr. ὑποϰείμενον (DAR; Gáldi 200). Sec. XVIII, înv.

ipochímen n., pl. e (ngr. ipokimenon, subĭect, persoană, obĭect. V. pro-chimen). Vechĭ. Personagiŭ, persoană. Azĭ. Iron. Tip, individ: cine e acest ipochimen? V. pramatie.

ipochímen (înv., fam.) s. m., pl. ipochímeni

IPOCHÍMEN (IPOCHIMÉN), ipochimeni, s. m. (Înv.; azi ir.) Persoană, individ, ins. – Din ngr. ipokímenon.

IPOCHÍMEN s. v. chip, faţă, figură, individ, ins, om, persoană.

ipochímen n., pl. e (ngr. ipokimenon, subĭect, persoană, obĭect. V. pro-chimen). Vechĭ. Personagiŭ, persoană. Azĭ. Iron. Tip, individ: cine e acest ipochimen? V. pramatie.