![]() Caută
Traducere
|
Toate definitiileINVÉNÈšIE, invenÈ›ii, s. f. 1. Rezolvare sau realizare tehnică dintr-un domeniu al cunoaÈ™terii care prezintă noutate È™i progres față de stadiul cunoscut până atunci. 2. AfirmaÈ›ie care susÈ›ine ca adevărate lucruri inexistente, imaginare, mincinoase; p. ext. minciună. 3. Căutarea È™i alegerea ideilor È™i argumentelor adecvate într-un discurs sau a ideilor È™i temelor corespunzătoare într-o creaÈ›ie artistică. 4. (Muz.; în forma invenÈ›iune) Mică piesă muzicală în stil contrapunctic, imitativ, specifică barocului. [Var.: invenÈ›iúne s. f.] – Din fr. invention, lat. inventio, -onis. INVÉNÅ¢IE s. 1. v. imaginaÅ£ie. 2. v. fantezie. 3. creaÅ£ie, născocire, plăsmuire, scornitură, (pop.) iscodeală, iscodenie, iscoditură. (O ~ a imaginaÅ£iei sale.) 4. v. minciună. INVÉNÈšIE s.f. 1. Crearea, înfăptuirea unui nou sistem tehnic, a unui procedeu tehnologic etc.; lucru inventat. 2. Afirmarea unor lucruri închipuite, neadevărate; (p. ext.) născocire, plăsmuire; minciună. 3. Găsirea argumentelor într-un discurs sau a temelor È™i a formelor celor mai expresive È™i mai potrivite într-o creaÈ›ie artistică. [Gen. -iei, var. invenÈ›iune s.f. / cf. lat. inventio, fr. invention]. INVÉNÈšIE s. f. 1. rezolvare creatoare a unei probleme tehnice sau de producÈ›ie, care prezintă noutate sau progres în raport cu nivelul cunoscut al tehnicii pe plan mondial. ◊ lucrul inventat. 2. afirmarea unor lucruri închipuite, neadevărate; (p. ext.) născocire, plăsmuire; minciună. 3. găsirea argumentelor într-un discurs sau a temelor È™i formelor celor mai expresive È™i mai potrivite într-o creaÈ›ie artistică. (< fr. invention, lat. inventio) *invenÈ›iúne f. (lat. in-véntio, -ónis, V. con-venÈ›iune). AcÈ›iunea de a inventa: invenÈ›iunea paratrăsnetuluÄ e datorită luÄ Franklin. Lucru inventat, scornitură: bicicleta e o admirabilă invenÈ›iune. FicÈ›iune, închipuire: invenÈ›iunile poeÈ›ilor. Minciună: asta e curată invenÈ›iune. Ret. Partea care cercetează È™i alege argumentele È™i ideile de care te poÈ›Ä folosi pentru a trata un subÄect. – Și -énÈ›ie. invénÈ›ie (descoperire, minciună) (-È›i-e) s. f., art. invénÈ›ia (-È›i-a), g.-d. art. invénÈ›iei; pl. invénÈ›ii, art. invénÈ›iile (-È›i-i-) |