Toate definitiile

INUNDÁ, inúnd, vb. I. Tranz. 1. (Despre ape; la pers. 3) A ieși din matcă și a se revărsa peste maluri; a acoperi o întindere de pământ (revărsându-se peste maluri); a se revărsa, a îneca, a potopi; p. ext. a pătrunde în cantitate mare într-o sondă petrolieră, într-o mină, într-o locuință. 2. A face să pătrundă o cantitate de apă într-un strat petrolifer, pentru a produce mărirea presiunii interne a zăcământului. 3. Fig. (Despre sudoare, lacrimi, lumină etc.; la pers. 3) A umple, a acoperi din abundență; a năpădi, a uda; a copleși. – Din fr. inonder, lat. inundare.

INUNDÁ vb. 1. a îneca, a potopi, (înv. şi reg.) a neca. (Apele ~ câmpia.) 2. v. revărsa.

INUNDÁ vb. v. copleşi, covârşi, năpădi, umple.

INUNDÁ vb. I. tr. (Despre ape) A îneca (terenuri) prin revărsare, în urma căderilor abundente de ploi etc. ♦ intr. A se revărsa. ♦ (Fig.) A umple în întregime; a năpădi, a copleși. [P.i. inúnd și -dez, 3,6 -dă. / < lat. inundare, cf. fr. inonder].

INUNDÁ vb. tr. 1. (despre ape) a îneca (terenuri etc.) prin revărsare, în urma căderilor abundente de ploi etc. 2. (fig.) a umple în întregime; a invada. (< lat. inundare, fr. inonder)

*inúnd, a -á v. tr. (lat. in-undare, d. unda, undă. V. abund). Înec, năboĭesc, acoper [!] cu apă: Olandejiĭ la 1672 îșĭ inundară țara ca s´o sub tragă [!] invaziuniĭ franceze. Fig. Ud mult: a inunda o țară în sînge, lacrămile-ĭ inundaŭ fața, lacrămile-l inundară. Fig. Năpădesc, invadez: Tătariĭ inundaŭ țara.

!inundá (a ~) (i-nun-/in-un-) vb., ind. prez. 3 inúndă