Toate definitiile

INTERNÚNȚIU, internunții, s. m. Nunțiu (papal) ad-interim. [Var.: internúnciu s. m.] – Din lat. internuntius „sol”, it. internunzio.

INTERNÚNȚIU s.m. Nunțiu (papal) ad-interim. [Pron. -țiu, var. internunciu s.m. / it. internunzio, lat.t. internuntius].

INTERNÚNȚIU s. m. amabasador al papei care-și exercită funcția în intervalul dintre două misiuni ale nunțiului papal ordinar. (< it. internunzio, lat. internuntius)

*internúnțiŭ m. (inter- și nunțiŭ: fr. internonce). Trimes [!] al papiĭ la o curte străină în lipsa unuĭ nunțiŭ.

internúnțiu [țiu pron. țiu] s. m., art. internúnțiul; pl. internúnții, art. internúnțiii (-ți-ii)